Scurta biografie

Scurta biografie

Sănătatea este zestrea şi dreptul nostru. Ea este uniunea completă şi deplină dintre suflet, minte si corp; acesta nu este un ideal îndepărtat şi dificil de obţinut, dimpotrivă este un ideal natural şi accesibil, pe care mulţi dintre noi îl neglijează.

24 septembrie 1886, în Marea Britanie se năştea Dr Edward Bach.

 

La 19 ani îşi începe studiile medicale. Încă de pe vremea studenţiei Edward Bach a concluzionat că la pacienţi diferiţi, aceeaşi boală nu se vindecă întotdeauna cu acelaşi tratament. Pacienţii cu personalitate şi temperament asemănător răspundeau la acelaşi medicament, iar alţii de un alt tip aveau nevoie de un alt tratament pentru vindecare, deşi din punct de vedere medical sufereau de aceeaşi afecţiune. Un alt aspect sesizat era că uneori metodele clasice de vindecare erau mai dureroase decât boala în sine. Dr. Bach dorea să o găsească o metodă de tratament:

 

  • simplă, uşor de folosit,
  • cât mai accesibilă,
  • la îndemâna tuturor,
  • complet nedureroasă şi blândă,
  • fără reacţii neplăcute sau crize de vindecare.

 

Anul 1913 marchează începutul carierei sale medicale. În paralel cu munca de spital, trata pacienţi la un cabinet medical în Harley Street, o stradă celebră în Londra, unde-şi aveau cabinetele cei mai buni medici ai vremii sale. În căutarea unei soluţii, a încercat mai multe specializări, studiind Imunologia, iar ulterior Bacteriologia. S-a transferat ca bacteriolog la University College Hospital. A descoperit vaccinurile cunoscute astăzi în homeopatie sub denumirea de nosode intestinale Bach.

 

În iulie 1917 a fost operat de urgenţă de cancer. Vindecarea sa l-a ajutat să înţeleagă legătura strânsă care există între minte, emoţii, imunitate şi vindecare.

 

In martie 1919, a fost acceptat ca bacteriolog, la Spitalul de Homeopatie din Londra, unde va lucra timp de 3 ani. Principiul - Tratează pacientul şi nu boala - avea să devină pentru Dr Bach fundamentul unui nou sistem de terapie cu ajutorul plantelor.

 

La vârsta de 43 de ani Dr Bach lasă în urmă întreaga sa activitate de cercetare, vinde laboratorul şi porneşte spre Ţara Galilor pentru a-şi urma intuiţia. Dorea să descopere acele plante capabile să ajute în procesul de vindecare, preparate de Natura însăşi.

 

Într-o dimineaţă, în timp ce se plimba pe câmp i-a venit ideea că roua trebuie să conţină câteva din proprietăţile plantei. A adunat în sticluţe roua de pe mai multe plante, individual şi separat de la aceeaşi plantă crescând la umbră, dar şi la soare. Căldura soarelui era esenţială în extragerea proprietăţilor plantei, iar roua conţinea calităţi vindecătoare. Noua metodă de preparare trebuia să fie simplă. Aşa a apărut metoda soarelui. Dr Bach spunea: "Nu lăsaţi ca simplitatea acestei metode să vă reţină de la folosirea ei, pentru că veţi descoperi că pe măsură ce avansaţi în cercetările voastre, veţi înţelege mai bine simplitatea întregii Creaţii".

 

În 1930, ca o introducere la noul sistem de terapie pe care dorea să îl promoveze, a scris "Heal Thyself" ("Vindecă-te singur"), în care explică cauza îmbolnăvirilor şi principiile vindecării. Dr Bach scria: "Boala este un fel de consolidare a unei atitudini mentale; este necesar să tratăm numai starea pacientului şi boala va dispărea".

 

Ideea sa era prea nouă şi neobişnuită pentru a putea fi acceptată după standardele clasice. Întrucât printre colegii săi medici nu a putut găsi înţelegere şi interes pentru descoperirile sale, Dr Bach a început să-i înveţe cum să folosească remediile pe cei fără studii medicale. În consecinţă, Consiliul General al Medicilor l-a ameninţat cu excluderea din registrul medicilor. Trebuie spus că Dr Bach nu s-a conformat niciodată, considerând că plantele pe care le-a descoperit sunt uşor de folosit şi pe deasupra sunt complet nedăunătoare. Pe deplin convins de valoarea acestei terapii, confirmată prin numeroasele vindecări pe care le obţinuse deja, Dr Bach dorea să vină în ajutorul celor bolnavi: trimitea gratuit la diferite farmacii, remedii florale preparate de el însuşi, împreună cu indicaţiile lor, cu rugămintea ca acestea să fie distribuite la un preţ cât mai redus, pentru a putea fi la îndemâna tuturor celor care doreau să le folosească.

 

Ultimele 19 remedii aveau să fie găsite într-un alt mod. Cu câteva zile înainte de descoperirea plantei suferea el însuşi o stare mentală la o intensitate teribilă, uneori însoţită şi de afecţiuni fizice în forme severe. Spre exemplu, înainte de a descoperi Cherry Plum, a trebuit să îndure o durere insuportabilă, asociată cu o stare de disperare atât de intensă, ca şi cum viaţa nu ar mai fi fost posibilă fără a-şi pierde minţile. Căutând planta care să-i aline durerea, i-a atras atenţia un corcoduş înflorit. Soarele nu avea suficientă putere pentru a folosi metoda soarelui, iar rămurica avea şi o parte lemnoasă. Respectând acelaşi principiu al simplităţii, a ales o noua metodă şi, fierbând florile de corcoduş timp de o jumătate de oră, a obţinut remediul care i-a alinat suferinţa.

 

La începutul anului 1936 oboseala acumulată devine evidentă, Dr Bach având căderi şi reveniri ale vitalităţii. Numărul crescut al pacienţilor, corespondenţa sosită din întreaga lume şi pregătirea unei echipe care să îi continue munca îi lăsau foarte puţin timp pentru odihnă. Muncea din nou prea mult, dar era mulţumit: sistemul terapeutic pe care visase să îl găsească era acum desăvârşit. La un an dupa ce a declarat că metoda de tratament conţinând cele 38 de esenţe florale este completă, în seara zilei de 27 noiembrie 1936, în vârstă de 50 de ani, Dr Bach s-a stins liniştit în timpul somnului.